PoveȘTIM 2

SCENA I - Grupa I_Inelul de logodnă – Dragoș, Cezar, Gabriel, Radu

____________: FLORIANUS

____________: BIJUTIER                                                    

____________: MESAGER

____________: Narator

SCENA II - Grupa II_Opriți timpul 

______________: ELENA – Fiica

______________: MATILDA - Nepoata

______________: CONSTANȚA - Bunica

SCENA III - Grupa III_Virtutea militară

Remus: REGELE FERDINAND

Anca: REGINA MARIA                                            

Ștefan: GENERALUL CONSTANTIN PREZAN

Flavia: OFIȚERUL DE SERVICIU

SCENA IV - Grupa IV_Fotografiile

Maria: BUNICA                                    

Mara: MAMA

Matilda: NEPOATA

Patricia: MARIA TĂNASE

Beatrice: ELEVA

Radu: PROFESOR

SCENA I

Prof.: Așa cum spunea marele nostru istoric  Nicolae Iorga, ”cunoașterea istoriei ne face mai sociabili, mai altruiști și mai iubitori de oameni și de viață”.

Dar, ce este istoria? Istoria este viață trăită și din această perspectivă fiecare piesă din expoziția Comori nespuse, reprezintă o resursă neprețuită în înțelegerea modului în care trecutul ne influențează prezentul și viitorul, și, mai ales, pentru că ne oferă apartenență și inspirație.

Prof:  Bună ziua!

Elevii: Bunăăă ziuaaa!

Prof: Văd că nu lipsește nimeni. Mă bucur pentru că putem trece în revistă proiectele voastre inspirate de oricare dintre exponatele muzeului.

Elev: Suntem gata! Începem noi, grupa I, cu INELUL de logodnă.

Narator: În Roma Antică, inelul nu era un simplu accesoriu. Materialul din care era făcut indica rangul social. De exemplu, inelul de fier era comun în perioada republicană, reprezenta forța, simplitatea și era folosit ca inel de logodn. Era mai degrabă un semn al unui acord sau contract între familii, decât un simbol al dragostei romantice. Bărbații ofereau inele iubitelor, ca o promisiune de legământ și loialitate.

Prof: Scena vă aparține.

FLORIANUS: E destul pentru un inel? Uitați ce am găsit!

BIJUTIER: E chiar de argint, tinere! Îți fac inelul, dar te rog să te calmezi. Tot pentru Ovidia?

FLORIANUS: Pentru cine altcineva? E singura femeie pe care o văd în fața ochilor! În sfârșit îl pot convinge pe tatăl ei să mă accepte pe mine și nu pe Rufus!

BIJUTIER: Îți fac un inel pe măsură. Cu frumusețea asta o să ai inelul cu rubin cu care să o cucerești odată pentru totdeauna, că de ani de zile ești topit după ea.

FLORIANUS: Așa funcționează dragostea! Odată ce te îndrăgostești nu poți uita, nu-i așa? Și un mileniu de aș trăi, nu aș putea fără ea.

BIJUTIERUL: Ce faci dacă totuși te refuză?

FLORIANUS: Știi prea bine că nu pot trăi fără ea. Îi fac un inel mai mare, îmi cresc averea, orice ca să mă accepte în viața ei.

BIJUTIERUL: Doar atât vede ea în fața ochiilor? Toata iubirea ta încape într-un inel?

FLORIANUS: Încape-n străduința mea. Dar nu pentru ea, cât pentru familia ei. Cât ei se gândesc la averea mea, ea o să-mi vadă inima! Știu că va accepta.

BIJUTIERUL: Ce visător ești băiete… Ai mare grijă!

FLORIANUS: O să aibă ea grijă, important pentru mine este bunăstarea iubitei mele.

BIJUTIER: E gata inelul, îndrăgostitule.

FLORIANUS: Când ne vom căsători, ea va avea grija de inel, iar eu de inima ei.

MESAGER: Florianus e aici? Florianus!

FLORIANUS: Cine mă caută? Ce s-a întâmplat?

MESAGER: Domnișoara Ovidia… Nu mai este.

FLORIANUS: Ce faptă cruntă este asta? Cine îndrăznește să răsufle așa minciuni în ajunul logodnei noastre?

MESAGER: Este purul adevăr! Tatăl Ovidiei i-a aranjat în dimineața asta nunta cu Rufus.

FLORIANUS: Minciuni!

MESAGER: A fost ținută în taină. Ovidia a aflat doar azi! Nedreptatea aceasta a împins-o spre disperare și din dragoste pentru dumneata… ultimele sale cuvinte v-au purtat numele…

BIJUTIERUL: Tinere Florianus, nu te pierde.

FLORIANUS: Ovidia! Singura lumină a zilelor mele!  Dragostea mea te-a răpus! Nu am reușit sa te salvez!

BIJUTIERUL: Florianus, nu iubirea ta a ucis-o, ci gândul de a trăi o viață fară ea!

FLORIANUS: Greșeala tot a mea este! Nu trebuia să fac promisiuni imposibile! Ah, ce naivi am fost. Ovidia, iubito, am să te urmez. Un mileniu de-am să rătăcesc după tine, inima-mi tot va fi a ta! Rămâi cu bine bătrâne!

În viața asta zeii îmi poartă pică și bucuria mi s-a scurs, dar atins totuși de astă boală incurabilă, a iubirii, o voi căuta și o voi găsi pe alt tărâm! Așteaptă-mă, iubito!

NARATORUL: Împărtășită sau nu, iubirea este ceea ce ne face oameni. Unii văd iubirea ca pe un dar divin. În viață, muritori fiind, dacă avem șansa să ne găsim jumătatea, cel mai important lucru este să iubim sincer.

Prof: Meritați aplauze. Să-i vedem acum pe cei din grupa a II-a.

SCENA II

CONSTANȚA: Suntem gata. Noi am ales CEASUL DE PERETE muzical, din sec. XVII. De proveniență germană sau austriacă, acest tip de ceas era conceput ca piesă centrală de decor (un fel de "ceas tablou"). El îmbina pictura sau sculptura cu orologeria, muzica fiind un element de divertisment rafinat. Nu era doar un instrument de măsurat timpul, ci făcea parte din categoria obiectelor care fascinau societatea barocă.

MATILDA: E deja ora 12! Mă tot uit la ceasul ăsta și nu mă mai satur să-l privesc. Nu-i așa că-i frumos?

CONSTANȚ: Da, Matilda, eA frumos. Știai că l-am moștenit de la tatăl meu? Iar el l-a moștenit de la străbunicul său. Este foarte vechi. Un ceasornicar l-a făcut la comandă pentru una dintre stră-stră-stră-bunicile noastre, când era cam de vârsta ta!

MATILDA: Daaa?! O, ce frumos! Cât mă bucur că ai avut grijă de el! Dar de ce nu se deschide ușița?

CONSTANȚA: Forma ceasului de căsuță pentru păsări, decorată mai ales cu frunze de viță-de-vie, a devenit populară mult mai târziu, în Germania. Acela este ceasul cu cuc. Știi, fratele meu a avut unul. L-a cumpărat dintr-o piață de vechituri din sud-vestul Gemaniei. A fost tare mirat să descopere că era unul autentic, asemena celor inventate, pe la 1730, de Franz Anton Ketterer, de loc din Munții Pădurea Neagră, landul Baden-Württemberg.

MATILDA: Nu știam. Dar știu și eu ceva - de acolo, din Munții Pădurea Neagră, izvorăște Dunărea care l-a inspirat pe Johann Strauss-fiul, când a compus imnul neoficial al Austriei, ”Dunărea albastră” și, mai târziu, pe românul nostru, Iosif Ivanovici când a compus valsul "Valurile Dunării". 

ELENA: Ah, mamă, cum au trecut anii! Nu-mi dau seama când a crescut și s-a făcut așa de frumoasă! Uneori mă gândesc la viitorul ei și cad pradă îngrijorării. La un moment dat va deveni și ea femeie și va descoperi viața de adult cu toate provocările ei… Timpul se scurge mult prea repede și cine știe cât o voi mai avea alături pe scumpa mea fată?

CONSTANȚA: Lasă, draga mea, nu ai de ce să-ți faci griji! Se va descurca! La urma urmei, și noi am fost ca ea.  

ELENA: Ai dreptate, mamă, Matilda va avea un viitor strălucit! Dumneata știi cel mai bine ce înseamnă viața. Mă bucur nespus că te avem alături!

MATILDA: Mamă! Bunico! Vreau și eu o îmbrățișare! Se poate?! Vă rog, vă rog!

Prof: Emoționant. Să trecem la grupa a III-a.

SCENA III

Flavia - OFIȚERUL: Atențiune! La raport!

Remus - FERDINAND: Noi am ales medaliile, precum cele militare (de ex. Virtutea Militară) sau civile (de ex. Bene-Merenti) sunt acordate pentru servicii deosebite, curaj și merite deosebite. O medalie poate fi bătută pentru a onora o persoană ilustră sau pentru a marca un eveniment istoric. Fiecare element din designul unei medalii, de la forme la culori, poate purta o semnificație specifică. Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” Clasa a II-a reprezintă treapta intermediară a celei mai înalte distincții militare românești, instituită de regele Ferdinand I în 1916 pentru a onora faptele excepționale de arme ale ofițerilor români.

     „Marșul de întâmpinare a Armatei Române” https://www.youtube.com/watch?v=-bc9Eki7BhE

OFIȚERUL: Stimați cetățeni, prin Înaltul Decret nr. 759, se acordă Domnului General Constantin Prezan, Ordinul „Mihai Viteazul” Clasa II, pentru fapte excepționale de război și pentru vitejia de care a dat dovadă până acum în timpul acestui Mare Război!

  [Regele preia o medalie de la ofițer, pe care i-o agață în piept generalului.]

FERDINAND: Români, ne aflăm în împrejurările unui moment istoric. Unirea la care poporul a visat secole la rând, este pe cale de a se împlini! Este de datoria noastră să îi răsplătim pe cei care au luptat cu vitejie pentru reîntregirea neamului în glia sa străbună, demonstrând o dârzenie nestăvilită în confruntarea cu inamicii. Regatul României îi este recunoscător Dl General Constantin Prezan - exemplu de patriotism, în cea mai aprigă formă a sa!

Ștefan – GEN. PREZAN: Această înaltă distincție nu o privesc ca pe o răsplată personală, ci ca pe o prețuire a muncii întregii armate pe care am avut onoarea să o conduc. Am fost doar un ostaș care și-a făcut datoria față de Țară și de Rege. Ostaș am fost, ostaș rămân, iar bucuria mea cea mai mare este că am putut contribui la înfăptuirea României Mari.

OFIȚERUL: Onorată asistență, prin Înaltul Decret nr. 85, i se acordă Alteței Sale Maria, Regină a României, Ordinul Crucea „Regina Maria” Clasa I, pentru serviciile aduse țării în chestiuni sanitare, pentru curajul cu care a acționat până acum pentru tratarea și alinarea soldaților români răniți pe front!  [Regele preia  medalia de la ofițer și i-o agață la piept.]

Anca - Regina MARIA: Primesc această distincție cu adâncă smerenie, în numele poporului meu, care a știut să lupte cu demnitate. Cred în steaua României și o port în suflet în cele mai grele ceasuri. Am rostit rugăciuni fierbinți la căpătâiul fiilor căzuți, împăcându-mă cu gândul că jertfa lor nu a fost în zadar. În astfel de clipe, nu aștepți să primești felicitări și să auzi vorbe de mulțumire. Cu câtă bucurie și smerenie simți, în schimb, că ți-ai făcut datoria față de neam și față de Dumnezeu, aducând o mângâiere acolo unde durerea este nemărginită.

FERDINAND: Români, se cuvine să conștietizăm efortul depus de femeile din țara noastră, angajându-se ca surori de caritate în spitale pentru a-i trata pe răniți.

     [Pui de lei”.https://www.youtube.com/watch?v=RE4jw2z_0KI&t=35s ]

Prof: Disciplină, ordine, sacrificiu, curaj. Le-ați bifat pe toate. Felicitări!

Am ajuns la grupa a IV-a.

SCENA IV

Maria - BUNICA: Noi am ales FOTOGRAFIILE pentru că sunt cruciale pentru conservarea amintirilor, servesc drept moștenire vizuală, documentând istoria colectivă sau personală.

Matilda - NEPOATA: Bunico, ce faci?

BUNICA: Făceam și eu ordine pe aici.

NEPOATA: Pot să văd pozele?

BUNICA: Dacă vrei… chiar uitasem că le mai am!

NEPOATA: Buni, astea nu-s de la Revoluție?

BUNICA: Ba da.

NEPOATA: Poți să-mi dai pozele astea? Te rog… Am un proiect pentru școală despre viața românilor înainte și după 1989.

BUNICA: Sigură că da! Faceți o expoziție?

NEPOATA: Da, despre cum a fost viața în comunism.

NEPOATA: Mamă, dar tu ai cumva o amintire care crezi că merită împărtășită?

Mara - MAMA: Să știi că am una. Când eram de vârsta ta, am jucat într-o piesă de teatru care se numea ”Curajul de a-ți trăi viața”.

BUNICA (spre clasă): Curajul nu înseamnă absența fricii. Nu vă lăsați blocați în așteptările celorlalți. Trăiți-vă viața cu curaj!

Beatrice - Elevă: Modul în care percepem existența prin prisma timpului este diferit pentru fiecare generație. Mai știți versurile lui Blaga:

Copilul râde:"Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!"

Tânărul cântă:"Jocul și-nțelepciunea mea-i iubirea!"

Bătrânul tace:"Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!”

Prof.: Inspirați de expoziția Comori nespuse ați reușit să aduceți în fața noastră exponate prețioase și povești de viață împletite cu emoții, speranțe și visuri. Despre ce doriți să discutăm ora viitoare?

Patricia – Maria Tănase: Noi ne-am gândit să lansăm o întrebare pentru tema de săptămâna viitoare - Dacă ar fi să dați un singur exemplu de reprezentant al culturii românești care, simplificând forma până la esență, a avut capacitatea să transpună esența spiritului românesc în arta modernă universală, pe care l-ați alege?

Mara: Tu cine ești. Pe cine interpretezi?

Remus: A fost supranumită de Iorga, ”Pasărea măiastră” pentru că a ridicat muzica tradițională la rang de artă interpretativă.

Beatrice: Iar răspunsul la întrebarea Patriciei este: Brâncuși.

Remus: Dacă o să vorbim de ”Măiastra” lui Brâncuși, accept provocarea, mai ales că anul 2026 a fost instituit oficial drept ”Anul Constantin Brâncuși”.

Patricia: interpretează piesa Mariei Tănase